- desinénţã
- s. f., g.-d. art.desinénţei; pl. desinénţe
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
desinénţã
Look at other dictionaries:
desinenţă — DESINÉNŢĂ, desinenţe, s.f. Element morfologic care, adăugat la tema unui cuvânt, exprimă în flexiunea nominală cazul, numărul (la adjectiv şi genul), iar în flexiunea verbală persoana, numărul (şi diateza). – Din fr. désinence. Trimis de RACAI,… … Dicționar Român
terminaţie — TERMINÁŢIE, terminaţii, s.f. 1. Parte terminală a unui lucru. 2. Sunet sau grup de sunete care se află la sfârşitul unui cuvânt; terminare (2). ♦ (Rar) Desinenţă. – Din lat. terminatio. Trimis de LauraGellner, 28.06.2004. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
morfem — MORFÉM, morfeme, s.n. (gram.) Element morfologic (afix, accent, desinenţă, alternanţă fonetică, cuvânt auxiliar etc.) cu ajutorul căruia se formează, de la o rădăcină, cuvinte şi forme flexionare; cea mai mică unitate din structura morfologică a… … Dicționar Român
tematic — TEMÁTIC, Ă, tematici, e, adj. 1. Privitor la teme, făcut pe teme. 2. (În expr.) Vocală tematică = vocală care nu poate fi considerată nici sufix, nici desinenţă, şi care, adăugată la rădăcină, formează împreună cu aceasta o temă. – fr. thématique … Dicționar Român
desinenţial — DESINENŢIÁL, Ă, desinenţiali, e, adj. (lingv.) De desinenţă. [pr.: ţi al] – Din fr. désinentiel. Trimis de IoanSoleriu, 12.07.2004. Sursa: DEX 98 desinenţiál adj. m.(sil. ţi al ), pl. desinenţiáli; f … Dicționar Român
cazual — CAZUÁL, Ă, cazuali, e, adj. 1. Care are un caracter întâmplător, care depinde de împrejurări; accidental. 2. Care arată cazul gramatical. Desinenţă cazuală. [pr.: zu al] – Din lat. casualis. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98 CAZUÁL… … Dicționar Român
atematic — atemátic adj. m., pl. atemátici; f. sg. atemátică, pl. atemátice Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic ATEMÁTIC, Ă adj. (Despre cuvinte) Lipsit de vocală tematică. [cf … Dicționar Român
dezinenţă — DEZINÉNŢĂ s.f. v. desinenţă. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN … Dicționar Român
interfix — INTERFÍX s.n. (lingv.) Segment constituit din consoana l precedată (cel mai adesea) sau nu de o vocală şi intercalat la joncţiunea temei cu sufixul. [Et. incertă]. Trimis de LauraGellner, 06.05.2005. Sursa: DN INTERFÍX s. n. segment din… … Dicționar Român
sfârşit — SFÂRŞÍT1 s.n. 1. Faptul de a (se) sfârşi; partea care sfârşeşte sau cu care se sfârşeşte ceva; moment final; fine. ♢ loc. adj. Fără sfârşit = care nu se termină sau pare că nu se va termina niciodată. ♢ loc. adv. În sfârşit = în cele din urmă, în … Dicționar Român
